Sari la conținut

Jean Carrière

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Carrière
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța Modificați la Wikidata
PărințiEdmond Carrière[*][[Edmond Carrière |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFrançoise Bouet[*][[Françoise Bouet |​]] ()[2] Modificați la Wikidata
CopiiEmmanuel Carrière[*][[Emmanuel Carrière |​]]
Laurent Carrière[*][[Laurent Carrière |​]]
Julien Carrière[*][[Julien Carrière |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
romancier[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][4] Modificați la Wikidata
Opere semnificativeL'Épervier de Maheux[*][[L'Épervier de Maheux |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Associate Member of the Académie de Nîmes[*][[Associate Member of the Académie de Nîmes (award)|​]]
prix Lucien-Tisserant[*][[prix Lucien-Tisserant |​]]  Modificați la Wikidata

Jean Carrière (n. , Nîmes, Franța – d. , Nîmes, Franța) a fost un scriitor francez.

Carrière sa născut la Nîmes. Mama sa, Andree Paoli, era originară din Cape Corsine. A fost secretarul lui Jean Giono (despre care a scris un eseu) la Manosque, critic muzical la Paris, editorialist literar la ORTF⁠(d). Și-a început cariera de scriitor cu romanul Retour à Uzès în 1967, (premiul Academiei franceze). A publicat douăzeci de cărți, în principal romane.

A câștigat Premiul Goncourt în 1972 pentru L'Épervier de Maheux, publicat de Jean-Jacques Pauvert⁠(d), romanul fiind un succes (2 milioane de exemplare, traduse în 15 limbi). Tatăl său a fost ucis, strivit de un șofer beat, iar el s-a cufundat într-o depresie, după un divorț.

Pasionat de muzică (tatăl său era dirijor, iar bunicul matern, Toussaint Paoli, avea un magazin de viori la Nîmes) și film (a cunoscut-o pe actrița Sigourney Weaver căreia i-a dedicat o carte), a pregătit un nou roman și o carte despre Maurice Ravel.

După succesul uriaș al operei sale, Épervier, s-a ținut departe de saloanele literare din Paris și de presa care îl catalogase drept un scriitor regionalist.

După o lungă ședere în căsuța sa din Saint-Sauveur-Camprieu, lângă Mont Aigoual⁠(d), a locuit timp de douăzeci de ani într-o casă de la poalele podgoriilor, Domessargues, unde au avut loc funeraliile sale la 11 mai 2005.

Iată ce scrie Jean François Carrière Veillerette și Fabrice Nicolino, în cartea lor „Pesticides, révélations sur un scandale français” (Fayard, 2007 – p. 336) :

Undeva între Cévennes și Grand Causses, într-o vale departe de lume, se află un om născut în 1926. Numele lui este Jean. El continuă, când scriem aceste rânduri, să își păzească mica sa turmă de oi. Ca și înainte, ca întotdeauna, încă din neolitic. Jean este un om minunat, care a spus nu. În anii 1960, când toți vecinii săi s-au echipat, când și-au extins turmele și instalațiile, Jean a spus nu. A fost luat în derâdere, a fost batjocorit, a fost considerat un întârziat, sau chiar mai rău. A avut dreptate. Unul dintre coautorii acestei cărți, care îl cunoaște de ani de zile, încă mai aude strigătul acestui om învins, dar încă în picioare, comentând soarta agriculturii în Franța: „Au distrus totul”. Jean avea dreptate: „ei” au fost distruși cu toții. Dar viața crește încă sub ruine, în vecii vecilor. Jean avea dreptate, Jean este un erou tăcut care nu face niciodată știri. Dar Jean s-a înșelat în cele din urmă: va exista o continuare. Trăiască Jean Carrière!

  1. ^ Who's Who in France 
  2. ^ https://www.whoswho.fr/decede/biographie-jean-carriere_5480  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în